Claxonatul
Un alt episod in viata unui participant la trafic. Se pare ca bucurestenii nu au probleme cu urchile si cu decibelii. Le “plac” claxonul ca sa spun asa.
Imi place ca Zoso a scris in seara aceasta un articol despre un mojic in trafic. Ma si il cred ca exact asa se intampla. Un claxonar distrus care isi uita mana aia de meltean lipita de claxon si injura ca la usa cortului. Pe cine? pe o femeie…aia e.
Claxoneaza pentru orice. Nici nu se pune verde la semafor si ei te claxoneaza. Asa din scurt sa nu care cumva sa dormi si sa-i incurci in deplasarea lor importanta. Un alt claxon este doar pentru ca ai indraznit sa te aflii in fata lor si ca mergi regulamentar cu viteza moderata.
Nu stiu de ce dar toti claxonarii astia cred ca Bucurestiul este un mare circuit si ca ei sunt intotdeauna in competitie.
Acum câteva luni.
Făceam şcoala auto.
Mă opream la stop.
Să aştept verdele.
Verde s-a facut.
Şoferii din spate, văzând.
Mă claxonară.
Ionuţ
noiembrie 30, 2009 at 11:59 pm